CRAIOVA ORTODOXA

ştiri / biserici / asociaţii

Archive for the ‘mitropolitul olteniei’ tag

Se implinesc 8 ani de la trecerea in vesnicie a IPS Mitropolit Nestor Vornicescu

without comments

Se implinesc 8 ani de la trecerea in vesnicie a

IPS Mitropolit Nestor Vornicescu


Vladica Nestor Vornicescu

In data de 17 mai 2008 se implinesc 8 ani de la nasterea in cer, a celui ce a fost Inaltpreasfintitul Mitropolit Acad. Dr. Nestor Vornicescu, Intaistatator al Mitropoliei Olteniei, parinte, invatator si indrumator, vreme de peste doua decenii, al clericilor si credinciosilor crestin-ortodocsi din plaiurile Olteniei.

Cu acest prilej, la Paraclisul Catedralei Episcopale din Dr. Tr. Severin se va savarşi Sfanta Liturghie si o slujba de pomenire, de catre Prea Sfintitul Parinte Nicodim iar la Catedrala Mitropolitana “Sfantul Dumitru” din Craiova va fi oficiata o slujba de pomenire de catre PS Gurie Gorjeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, impreuna cu un sobor de preoti.

Pentru toate cele bune lasate noua tuturor, ne rugam Bunului Dumnezeu sa odihneasca cu dreptii sufletul Mitropolitului Nestor si se cuvine in chip pios sa spunem si noi, cu inima smerita si plina de credinta:

VESNICA POMENIRE!

Mitropolitul Nestor VornicescuRepere biografice

Ips Nestor Vornicescu Mitropolitul Olteniei

  • 1927, 1 octombrie. S-a născut în comuna Lozova-Vornicesti judetul Lăpusna din Basarabia, din părintii Vera (născută Rosu) si Vasile Vornicescu, neam de plugari-răzesi basarabeni, cu credintă în Dumnezeu;
  • 1934 – 1941. Urmează scoala primară din satul natal, unde se remarcă prin strădania de a cunoaste istoria neamului său.
  • 1943 – 1946. Intră, ca novice, la Schitul Nechita din Muntii Neamtului.
  • 1946 – 1951. Este primit frate rasofor la Sfânta Mânăstire Neamt. Aici urmează Seminarul monahal.
  • 1951, 10 martie Spre sfârsitul ultimului an de studiu seminarial, este tuns în monahism, primind numele de Nestor.
  • 1951 – 1955. Urmează cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucuresti.
  • 1956, 18 iulie. Este hirotonit ieromonah în Catedrala Episcopală de la Roman, de către P.S. Teofil Herineanu.
  • 1960, Duminica Ortodoxiei. Este hirotesit duhovnic în Catedrala Mitropolitană din Iasi de către Mitropolitul Iustin Moisescu.
  • 1962, primăvara. Este numit staret al Sfintei Mânăstiri „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava.
  • 1962, 24 iunie. Este hirotesit protosinghel.
  • 1966, 2 februarie. Este hirotesit arhimandrit în Catedrala Mitropolitană din Iasi de către Mitropolitul Iustin Moisescu.
  • 1966, 25 martie. A fost numit staret la mânăstirea de metanie, Neamt.
  • 1969, 18 iulie – 1970, 20 august. Este bursier al Institutului Ecumenic de la Bossey din Elvetia, a efectuat un program de studii la Geneva, audiind si prelegerile de istorie bisericească medievală ale prof. Heinz Leibing.
  • 1970, 15 decembrie. Este ales de Sf. Sinod al B.O.R. episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei.
  • 1978, 20 aprilie. Colegiul Electoral Bisericesc îl alege ca Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei.
  • 1979. Este ales presedintele Comisiei Nationale Române de Istorie Ecleziastică Comparată.
  • 1983. Sustine, la Institutul Teologic din Bucuresti, teza de doctorat cu tema „Primele scrieri patristice în literatura noastră, secolele IV-XVI”, sub conducerea stiintifică a eminentului profesor Ioan G. Coman.
  • 1992. Este ales presedinte al Comisiei Sinodale pentru canonizarea Sfintilor Români.
  • 1992, 12 martie. Este ales membru de onoare al Academiei Române, ulterior membru si al Academiei de Stiinte din Chisinău. Participă la numeroase întruniri stiintifice, religioase sau ecumenice.
  • 2000, 17 mai. Trece la cele vesnice.
  • 2004, 26 octombrie În semn de aleasă pretuire, a primit, postmortem, titlul de Cetătean de onoare al Municipiului Craiova. Tot în semn de neuitare, o stradă din Craiova si una din Tg. Cărbunesti au primit numele vrednicului ierarh.
  • 2004, 14 decembrie Primăria Municipiului Craiova si Fundatia „Scrisul Românesc” au hotărât crearea Aleii marilor personalităti din Craiova, în care figurează, între cei 24, si bustul Mitropolitului-cărturar Nestor Vornicescu, în Parcul Teatrului National „Marin Sorescu” din Craiova.
  • 2005, 1 septembrie Liceul din comuna sa natală, Lozova-Vorniceni, primeste numele Mitropolitului Nestor Vornicescu.
  • 2007, februarie Î.P.S. Teofan Savu, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolit al Oltenei, a propus, si Consiliul Eparhial a aprobat, ca biblioteca eparhială (circa 30.000 volume) să fuzioneze cu biblioteca Facultătii de Teologie, purtând numele „Mitropolit Nestor Vornicescu” si să fie pusă la dispozitia elevilor seminaristi si studentilor teologi, precum si tuturor celor interesati.


*

Activitate publicistică

Mitropolitul Nestor Vornicescu a publicat în timpul vietii numeroase studii, articole, recenzii, însemnări în diferite reviste (BOR, Studii teologice, Ortodoxia, Mitropolia Moldovei si Sucevei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Olteniei, Mitropolia Banatului, Magazin Istoric, Ateneu, Ramuri etc.)

Cărţile semnate de vrednicul ierarh sunt:

-O cronică a războiului pentru independenţă, alcătuită de Stefan Cotigescu si scrisă pe paginile unei Evanghelii în 1878, Ed. Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxă, Bucuresti, 1976, 48 + XVIII p.;

-În afara legii, Ion Florea, Ed. Junimea, Iasi, 1976, 232 p.;

-Contribuţii aduse de slujitorii bisericesti pentru independenta de stat a României, în anii 1877-1878, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1978, 196+78 p.;

-Învătătura Sfântului Vasile cel Mare despre muncă, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1979, 44 p.;

-Despre viaţa si opera Sfântului Vasile cel Mare. La 1600 de ani de la trecerea sa către Domnul, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1979, 164 p. + XVI planse;

-Descătusarea, 1821, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1981, 218 p.;

-Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română până în sec. XVII, Izvoare, traduceri, circulatie, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1983, 448+XVI p.;

-Primele scrieri patristice în literatura noastră, sec. IV-XVI, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1984, 638 p.;

-Unde-i turma, acolo-i si păstorul. Participarea Mitropolitului Sofronie Miclescu la înfăptuirea Unirii Principatelor Române – 1859, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1984, 156 p.;

-Un filosof străromân de la Histria dobrogeană, Aeticus Histricus, autorul unei Cosmografii si al unui Alfabet (sec. IV-V), Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, 52 + 28p.;

-Sfinţii români si apărători ai legii strămosesti. Studiu introductiv, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1987, 132 +XL p.;

-Desăvârsirea unităţii noastre nationale – fundament al unităţii Bisericii străbune, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1988, 640 + XXIV p.;

-Una dintre primele scrieri ale literaturii române străvechi: Pătimirea martirilor Epictet si Astion (de la cumpăna sec. III-IV), Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1990, 344 + XXV p.;

-Biruit-au gândul. Studii de teologie istorică ortodoxă românească, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1990, 622 p.;

-Sfântul voievod Stefan cel Mare, Cuvânt de preamărire, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1992, 48 p.;

-Viaţa îmbunătăţită, nevoinţele duhovnicesti si ortodoxia neîndoielnică ale Sfântului Mitropolit Petru Movilă al Kievului si a toată Ucraina, Bucuresti, 1996, 84 p.;

-Sfântul Mitropolit Petru Movilă, micromonografie, Craiova, 1996, 110 p.;

-Receptarea operei Sfântului Ambrozie în cultura românească (sec. XIV-XX), Bucuresti, 1998;

-Studii de Teologie istorică. Antologie, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1998, 433p.;

-Sfântul Ierarh Petru Movilă, Craiova, 1999, 327p.;

-ANNO DOMINI 2000 – Sfântul Ambrosie în spiritualitatea si cultura românească, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2000, 222p.

sursa> http://www.ascorcraiova.ro/archives/152

Pastorala video de Pasti a Ips Teofan, Mitropolitul Olteniei

without comments

Pastorala video de Pasti a Ips Teofan, Mitropolitul Olteniei

click pe foto pentru a viziona

Ips Teofan, Mitropolitul Olteniei - Pastorala de Pasti 2008 (video)

Scrisoarea Pastorala a IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei la Invierea Domnului 2008

without comments

Scrisoarea Pastorala a IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei la Invierea Domnului 2008

Ips Teofan Mitropolitul Olteniei

TEOFAN

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI ŞI MITROPOLIT AL OLTENIEI

IUBITULUI CLER DIN PAROHII, CUVIOŞILOR VIEŢUITORI AI SFINTELOR MĂNĂSTIRI ŞI DREPTCREDINCIOSULUI POPOR AL LUI DUMNEZEU DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI:

HAR, BUCURIE, IERTARE ŞI AJUTOR DE LA
HRISTOS CEL ÎNVIAT DIN MORŢI, IAR DE LA NOI ARHIEREASCĂ BINECUVÂNTARE ŞI PĂRINTEASCĂ
ÎNTRU HRISTOS ÎMBRĂŢIŞARE!

HRISTOS A ÎNVIAT!

V I D E O

„Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi
de toată bucuria şi pacea în credinţă,
ca să prisosească nădejdea voastră,
prin puterea Duhului Sfânt”.
(Romani 15, 13)

Iubiţi fraţi preoţi,
Iubiţi credincioşi,

Milostivirea lui Dumnezeu se revarsă peste noi şi anul acesta, căci, iată-ne în faţa sfintelor biserici pentru a participa la slujba de Paşti şi a primi lumina Învierii.

Este miez de noapte. Întunericul umple văzduhul şi pământul. Stelele cerului şi lumina lumânărilor ne ajută să răzbatem prin beznă, să ne urmăm calea şi să ne vedem unii pe alţii.

Noaptea de Paşti este, parcă, simbolul vieţii noastre. Trăim într-o mare de întuneric. Greutăţi de tot felul răspândesc beznă în viaţa noastră şi a semenilor noştri. Cu toate acestea, în întunericul cel mai adânc şi în bezna cea mai neagră răsare o stea, se aprinde o lumină, apare o nădejde. „Pentru toţi cei vii este o nădejde” (Ecclesiastul 9, 4), spunea înţeleptul Vechiului Testament. Da, pentru toţi este o „nădejde neclintită” (Isaia 26, 3). Nădejdea noastră este Hristos cel mort pe cruce şi înviat din morţi. Sfântul Apostol Petru afirmă cu tărie acest adevăr, zicând: „Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie” (I Petru 1, 3).
Despre această „nădejde vie” în „Dumnezeul cel viu” (I Timotei 4, 10) pentru a deveni oameni vii, doresc a vă mărturisi în cuvântul pastoral pe care vi-l adresez anul acesta de Sfintele Paşti.

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos Domnul,

Când a coborât Dumnezeu pe pământ, acum două milenii, întuneric mare şi beznă adâncă se aflau în sufletele oamenilor. Aceştia se îndepărtaseră de la credinţa în Dumnezeul cel adevărat şi trăiau în păcate grele. Deznădejdea şi moartea dominau pretutindeni. Daţi-ne „semn de nădejde” (Iosua 2, 12), strigau cei din lumea veche. „S-au uscat oasele noastre şi nădejdea noastră a pierit; suntem smulşi din rădăcină” (Iezechiel 37, 11). Aceasta se întâmpla pentru că oamenii îşi puneau „nădejdea în lucruri deşarte” (Isaia 59, 4), în „lucruri fără de viaţă” (Pilde 13, 10), în „bogăţia cea nestatornică” şi nu „în Dumnezeul cel viu” (I Timotei 6, 17).

Conştiinţa legăturii cu „Dumnezeul cel viu” nu dispăruse totuşi cu desăvârşire. „Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde” (Romani 4, 18). Precum Avraam, mulţi drepţi ai lumii vechi strigau către Dumnezeu din adâncimea sufletului lor. „Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului” (Psalmi 64, 6). „Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea” (Psalmi 70, 6). „Doamne, noi Te aşteptăm” (Isaia 26, 8). Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, nu întârzie să răspundă. „Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde!” (Isaia 51, 12). „Eu sunt Domnul, care nu ruşinează pe cei ce îşi pun nădejdea în El” (Isaia 49, 23). „Cel care îşi pune nădejdea în Mine va moşteni pământul” (Isaia 57, 13). „Este nădejde pentru viitorul tău, zice Domnul” (Ieremia 31, 17).

Nădejdea aceasta s-a împlinit prin Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria cu adumbrirea Sfântului Duh, când lumină a răsărit celor ce locuiau în latura şi în umbra morţii (Isaia 9, 1). Prin naşterea şi vieţuirea printre oameni a lui Hristos-Dumnezeu, întunericul a început să-şi piardă din putere. Moartea şi Învierea lui Hristos deschid, apoi, larg uşa luminii spre a pătrunde în viaţa oamenilor. Acolo unde era moarte, Hristos aduce viaţă. Acolo unde teama şi frica dominau sufletele oamenilor, Hristos aduce curaj izbăvitor.

„Nu vă temeţi” (Matei 28, 5, 10). „Nu vă înspăimântaţi” (Marcu 16, 6). „De ce sunteţi tulburaţi?” (Luca 24, 38). „Bucuraţi-vă!” (Matei 28, 9). „Pace vouă!” (Luca 24, 36). Acestea sunt cuvintele pe care Hristos, după Învierea Sa din morţi, le adresează apostolilor, femeilor purtătoare de mir şi tuturor oamenilor de atunci, până azi şi până-n veci.
Mai mult, după Înviere, Hristos coboară în adâncul iadului pentru a vesti şi celor de acolo biruinţa vieţii asupra morţii (I Petru 3, 18-19).

Iubiţi credincioşi,

Înainte de Învierea lui Hristos, teama, deznădejdea şi dezorientarea dominau lumea. În mijlocul acestei lumi, lipsită de orice perspectivă, apare Hristos Cel Înviat din morţi. Puţin câte puţin, nădejdea izbăvitoare se înfiripă în inimile oamenilor.
Femeile purtătoare de mir, mai întâi, apoi apostolii şi primii creştini convertiţi de aceştia mărturisesc prin glasul şi, mai ales, prin viaţa lor, credinţa în Învierea lui Hristos. Această credinţă le schimbă mersul vieţii. Devin alţi oameni.

Această sfântă „nădejde vie” izvorâtă din Hristos Cel Înviat este mărturisirea de viaţă a Bisericii dintotdeauna şi, mai ales, de Sfintele Paşti.

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul” (Psalmi 117, 24). Rostim acest cuvânt foarte des la biserică, în zilele de Paşti. Facem aceasta cu conştiinţa că din Învierea lui Hristos izvorăşte toată nădejdea noastră, într-o lume a deznădejdii.

Da! Deznădejdea este drama omului de ieri şi de azi. „Glasul celor fără de nădejde” (Estera 4, 17) se aude pretutindeni. „Scade nădejdea în adâncul inimii… şi nu ştii de unde vine chinul”, spunea un înţelept din vechime (Cartea înţelepciunii lui Solomon 17, 12). Chinul deznădăjduirii izvorât din golul inimii şi din lipsa sensului vieţii domină tot mai multe suflete.

Drama este cu atât mai mare cu cât constatăm faptul că nu lipsa hranei, a locului de muncă sau a locuinţei dă naştere astăzi valului nestăvilit de crize sufleteşti. Acestea sunt cauzate în primul rând de tristeţe, de dezorientare, de incapacitatea de a mai sesiza vreo lumină în sine, în alţii sau în lume. Urmarea directă a acestor stări este recursul la sinucidere – simptom al unei lumi în care şi „Dumnezeu ar fi murit”.
Da! Hristos a murit, dar a înviat a treia zi. El a murit pentru a lua asupra Sa toată durerea omului, inclusiv a celui căzut în deznădejde pentru că este părăsit de toţi şi crede că şi Dumnezeu l-a părăsit. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce M-ai părăsit?” (Marcu 15, 34), striga Hristos pe Cruce, în numele tuturor deznădăjduiţilor lumii.

Acestor deznădăjduiţi, care suntem noi, Hristos le spune: „Nu vă temeţi!” (Matei 28, 5, 10). „Nu vă înspăimântaţi” (Marcu 16, 6). „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pre voi” (Matei 11, 28).

„Nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde” (I Tesaloniceni 4, 13), ne spune Sfântul Apostol Pavel. De ce să nu ne întristăm? Pentru că Domnul Hristos este „nădejdea noastră” (I Petru 3, 15), prin care „iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt” (Romani 5, 5). El, Hristos a înviat din morţi. Dacă El a înviat, vom învia şi noi. Iar dacă vom învia, viaţa noastră pe acest pământ are un sens adevărat. În acest caz, nici teama, nici deznădejdea, nici golul sufletesc n-ar trebui să aibă ultimul cuvânt.

Da, iubiţi credincioşi, în toată vremea şi în tot locul s-ar cuveni să gândim şi să mărturisim ca autorul Psaltirii: „Doamne, Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele” (Psalmi 21, 9). „Tu eşti aşteptarea mea, Doamne. Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele” (Psalmi 70, 6). „Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti Tu în pământul celor vii” (Psalmi 141, 5). „La Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge” (Psalmi 142, 8).

Fiind întăriţi „cu nădejdea în Domnul Dumnezeu” (I Regi 30, 7), precum David odinioară, primim putere de a sesiza lucrurile frumoase din viaţa oamenilor şi a lumii şi, prin aceasta, biruim ispita deznădejdii. Este atâta frumuseţe în această lume, frumuseţe pe lângă care trecem, adesea, fără a-i percepe prezenţa, adâncimea şi semnificaţia. Să ne oprim o clipă pentru a contempla icoana unei mame cu pruncul în pântece sau în braţe, chipul unui bătrân, frumuseţea unei păduri, strălucirea cerului înstelat sau liniştea unei mănăstiri. Prin acestea toate şi de dincolo de ele, Dumnezeu ne grăieşte: „Bucuraţi-vă!” (Matei 28, 9). „Pace vouă!” (Luca 24, 36).

Având „nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor” (I Timotei 4, 10), adresez creştinilor şi creştinelor din Oltenia gândul meu de bucurie, de pace şi binecuvântare.
Dumnezeu să vă aibă în ocrotirea Sa pe fiecare şi să vă răsplătească însutit pentru dragostea, îngăduinţa şi nenumăratele bucurii pe care le-aţi oferit mitropolitului Olteniei vreme de aproape opt ani de zile. Inima sinceră a creştinilor din Oltenia, isteţimea minţii lor şi iubirea lor pentru sfintele mănăstiri şi biserici rămân pentru mine izvoare de inspiraţie în slujirea pe mai departe a Bisericii lui Hristos.
„Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt” (Romani 15, 13).

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Al vostru frate şi părinte întru slujirea Bisericii şi către Hristos rugător,

Mitropolitul Olteniei
TEOFAN

sursa: http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=3575&Itemid=9

foto> http://episcopiaseverinului.ro/agenda/martie07/